De când a apărut facebookul sunt mai activ acolo decât aici. De când am intrat pe instagram postez mai des prin facebook. Întârzii să scriu aici, dar doar pentru că-s împrăștiat în șapte zări. Și-apoi tot aici ajung.
Azi încă un articol din seria pozelor de interior. Este o casă din București și este iubită. Și de-abia după selecție mi-am dat seama că pozele mele preferate sunt făcute de după colț.
Lucrează la Radio Guerrilla. L-am auzit acum ani, când își citea textele (foarte bine) redactate în edițiile matinale. O pastilă acidă de actualități, îmbibată cu sarcasm și cinism.
Am fost curios cine-i băiatul ăsta citit, dar m-am mulțumit să-l identific doar după apelativul folosit atât de des de cei din studio: ”Ciuclareeee!”. Între timp, a trecut la cârma emisiunii Siesta Weekend, ocupat cu menținerea atmosferii de vacanță în după-amiezile de weekend și buna-vestire a evenimentelor de interes pentru ascultătorul guerrillic.
Și pentru că mică-i lumea, am ajuns sâmbătă-n studio. Avea să fie ultima lui zi acolo, dar publicul încă n-avea habar.
Când Bogdan simte melodia (adică de cele mai multe ori), crește volumul în cabina de emisie și dansează pe scaun.
Fiecare ediție de Siesta Weekend durează 3 ore, timp în care Bogdan citește știrile publicate de agențiile de presă și formează lista de redare pentru melodii.
Aproape fiecare intervenție în emisie este punctată cu o glumă contextuală, de cele mai multe ori bazată pe un joc de cuvinte. Practica a devenit aproape o marcă înregistrată pentru Bogdan și colegii lui de radio.
Bogdan a hotărât că își va anunța plecare la sfârșitul emisiei.
Aproape 2:30h de la începutul emisiei de 3 ore.
Se pregătește să iasă din cabină pentru o ultimă pauză, dar se-ntoarce încă cinci secunde după ce observă ceva pe ecranul cu știri.
La întoarcere, decide să facă o ultimă poză cu pupitrul de emisie.
Ultima intervenție începe cu o glumă. Totul decurge firesc.
Bogdan își anunță plecarea, spune câteva cuvinte despre șederea la Guerrilla și despre colegi, își învârte verigheta pe inelar și mulțumește ascultătorilor că i-au fost alături.
Bogdan încă nu a anunțat unde pleacă. La aproximativ două ore de la sfârșitul emisiei, pagina de facebook a emisiunii și-a schimbat numele în ”Siesta Weekend cu Petru”.
Am ajuns total întâmplător în Fierbinți. Trebuia să fiu la Scânteia. N-au nici în clin, nici în mânecă una cu cealaltă. Poate doar familiacâmpul lexicală. Am fost la aeroport, m-am încadrat greșit spre Ploiești (din nou) și-am zis că acum n-are rost să mă-ntorc așa repede acasă.
Am mers ce-am mers până am dat de ” --> Fierbinți”. Ca ”Las Fierbinți”? Oare arată la fel ca satul din serial? Curiozitatea m-a ajutat să infirm teoria asta, și soarele m-a dus mai departe.
N-aveam idee unde merg, dar mi-am zis că dacă tot sunt acolo poate marginea drumului o să-mi capteze atenția.
Am stat jumătate de oră să aștept poziția potrivită pentru tractor, cu un ochi în iarbă și unul după el.
Nu doar pe câmp se lucra intens.
Apoi am deschis ochii mai bine și-am văzut culoare și lumini și umbre.
Îndulcit de polen și hipnotizat de bâzâit, mi-am petrecut următoarele
două ore căutând ”bomboane vizuale”, cadre al căror merit e că-s colorate
și-arată bine.
În momentul ăsta perfect din an, tot ce-i verde e atât de crud încât lumina trece ușor prin el, și de aici nuanțele astea după care mi se scurg ochii.
Și-am decis că-i momentul potrivit să-mi continui seria de panorame verticale narcisiste, cu un picior în groapă.
Și pentru că-i sezonul și culoarea face bine la paloare, ți-am făcut un
pachet cu wallpapers pentru ecranul computerului, tabletei sau
telefonului. Ia de-aici.
Și de abia acum urmează partea mai faină, în care-ți prezint micul timelapse / stop-motion construit. Conține, printre altele, aceste două cadre statice.
Era locul perfect cu lumina perfectă, cu adierea perfectă, cu norii perfecți. Și eu eram acolo cu tot echipamentul. Perfect. Și-am stat pe pământ doar cât să mă uit cum se-nclină tulpinile în vânt. Și-a fost perfect.
Și tocmai mi-am dat seama: când am văzut acum_ani wallpaperul cu dealuri verzi din Windows Xp, cunoscut popular ca Bliss, mi-am zis că aș fi ”cel mai tare” dacă aș face vreodată o poză care măcar să semene cu ea. Și nu numai că am reușit asta, dar am făcut-o ca la Teleenciclopedia, cu ”nori mișcători”. O să-mi permit să fiu mulțumit de mine însumi pentru 25 de secunde.
Sunetul e chiar de acolo, de lângă iaz. Pornește-l, trece-l pe HD, apoi dă click iar la începutul desfășurătorului dacă încă n-a trecut la rezoluția mai bună. Cândva va trebui să învăț cum se exportă ca_lumea un clip.
De-ți place, dă-l mai departe. Și du-te de-l vizitează prin Balotești. Și mai întinde-te prin iarbă.
Dintre toate funcțiile telefonului, cel mai mult m-a entuziasmat modulul panoramic. Are el funcții și dotări, dar copilul din mine s-a bucurat de asta. Pentru că le face aproape instant, stabilizat și, de cele mai multe ori, impecabil.
Și mi-am descoperit pasiunea pentru panorame verticale cu mine! Hipsterism. O să mai fac.
Pozele-s făcute complet automat. Am lăsat toate fișierele la rezoluție maximă, , direct din telefon, pentru cine-i curios.
Ieri, miercuri, 17 aprilie, Samsung Galaxy S4 a fost lansat oficial în România.
A fost adus cu elicopterul pe helipadul de ”deasupra evenimentului”, iar eu l-am însoțit până acolo împreună cu străjerii Silviu Mircescu și Pavel Ulici.
Și pentru că de data asta am zburat cu elicopterul, îmi permit să mă citez de când am zburat cu balonul: ”Dacă mai trebuia menționat, ăsta a fost unul dintre joburile mele mai... exotice.”
Din păcate (și din motive tehnice evidente) nu am putut face poze cu elicopterul în zbor, dar îți recomand să mergi la articolul lui Radu Dumitru despre lansare pentru poze dramatice cu pasărea-n aer.
Probabil mai sunt persoane care nu știu despre ce e vorba (nu mulți), așa că o să descriu pe scurt ce se-ntâmplă aici.
În fiecare luni seara, în Energiea, prin combinațiile Experimentalistului, sunt transmise live (și înregistrate pentru posteritate) sesiunile GuerriLIVE.
Și-n seara asta a fost iar rândul celor de la Mono Jacks. O să las aici linkul ăsta, ca să-l asculți cât privești pozele. E Maria, cântată de ei acum doi ani, la prima lor apariție în program.
Din nou, acest concert este transmis live prin radio, iar Bogdan Șerban poartă dialoguri cu formația între melodii.
Salutări colegilor fotografi care au făcut genuflexiuni cu mine în seara asta la concert.
