May 31, 2010

marile speranţe

Ţi-ai imagina că e fain să ai un frate fotograf, că ai avea o cârcă de poze faine de pus pe facebook şi că te-ar bronza cu bliţul toată ziua. Nu? Nu şi dacă acel frate sunt eu. :))

Ei bine, a venit şi momentul să nu-mi mai neglijez sora şi să-i fac un portret decent. Sau două. Critica e binevenită.















Pentru cine e interesat de detalii (chit că sunt anoste): la primul am folosit 50 1.8 cu lumină naturală. Evident, deschis până la 1.8 pentru că nu mă mai satur de DOF şi softness. :)) La al doilea am folosit un scaun, bliţ reflectat din tavan şi 18-55ul. Ambele cu 400Dul.

Şi pentru cine e interesat de alte detalii, pe Cristina o găsiţi aici.

6 comments:

  1. pot sa fiu si eu surioara ta?

    ReplyDelete
  2. Sigur! Pot să te neglijez şi pe tine. :))

    ReplyDelete
  3. Eu as putea fi surioara ta. As gasi suficiente mijloace coercitive, de tortura si supliciu, astfel incat sa nu ma neglijezi. :)))

    ReplyDelete
  4. Omg Cătălin!! Tu ai o soră! Bine spus ai neglijat-o.. nici macăr nu ştiam că există! ..şi te cunosc de ceva vreme. Păi e frumos??

    ReplyDelete

Stay a while and listen...or type.