Jul 25, 2010

Strașnic Străjer Stejar Stingher

Bonobo - Ketto by tashaleto


Inițial vroiam să zic că pentru o săptămână statică am realizat surprinzător de multe, dar adevărul e că mă mișc teribil de greu: am reușit doar să-mi reorganizez spațiul de lucru (real+virtual+arhive). Sunt în urmă cu tot.

Dar.

Aceasta este povestea unei nopți de vară, cu poze disociate dar unite prin eveniment.

Noaptea trecută doar m-am uitat la filme. O singură dată mi-am întors capul spre fereastră, destul cât să văd că afară e lumină. La 5:37, cerul se-ncălzește portocaliu. Aveam 8 minute până la o materializare oficială a discului solar, deci decizia firească a fost să iau rucsacul și să fug pe bloc. :))


Vară sau nu, era 6 dimineața și nu mă așteptam să bată un vânt așa cald la etajul 9. Și ca să amestecăm mai bine simptomele anotimpurilor, un stol imens de ciori migra din terasă în terasă. Zeci. Sute. Zburând razant pe lângă mine.


A rămas înnorat. Nimic spectaculos de data asta. Oricum nu stau pe blocul care trebuie pentru unghiul optim. Nesomn au ba, am vrut să plec prin oraș să profit de lumină și răcoare. Planul era să iau metroul până în centru, dar am văzut soarele în direcția opusă. Era mare, uriaș, portocaliu. Nu puteam să nu mă duc după el. :))


În esență, am refăcut traseul pe care-l parcurgeam în generală, când tramvaiul 41 era în renovare: traversarea podului Grant, mereu o plăcere (nostalgică).


Am ajuns de partea cealaltă, am trecut de mult de Școala Generală numărul 40, și calcam pe străzi corporale diplomatic și atașate unei culturi. Și soare reflectat în mașini cu număr preferențial.


Deja întrezăream un posibil traseu și-o eventuală destinație. Cea mai scurta și ofertanta traiectorie o tăia direct prin Herăstrău. Pe malul lacului deja mă întâlneam cu din ce în ce mai mulți alergători, plimbători de câini și pescari. Vânt puternic, nor, soare crăpat.



Am mers pe jos prin Aviatorilor. Soare nu mai era, doar destinația pe care mi-o setasem în minte. Și atipic pentru mine, am ținut playerul oprit. Am ciulit urechile și am privit în jur, cât m-au condus picioarele. Și-am dat cu privirea peste pisoi. Ne-am privit vreun minut. M-a-nțeles bine. :]


Am ajuns după 3 ore de plimbare matinală. În parcare la Ikea. :)) Am așteptat o oră să deschidă, răsfoind un număr mai vechi din Dilema Veche ca să treacă timpul. E bine să ai vacanță și să fii șomer, îți mai permiți câte o cădere nervoasă. :-j

Asta fu povestea. Dacă vrei să mai vezi poze de pe bloc, aruncă un ochi peste postul de la Revelion. ÎZmulțumesc pentru răbdarea de a citi bălmăjelile unei minți neodihnite.

2 comments:

  1. Şi când credeam că te-ai retras din braşă. Bang!Bang!I hit the ground. Sper să-ţi treacă repejor căderea nervoasă şi să pui poze de pe blog pe bloc.

    ReplyDelete
  2. E, poate e prea mult spus "cadere nervoasa." Mai degraba derapaj controlat in decorul mintal? :))

    O sa pun. O sa pun. Nu mai zic poate/probabil. Sigur o sa pun. ;)

    ReplyDelete

Stay a while and listen...or type.