Nov 19, 2010

CopacuL

    Uite care-i afacerea, cum stă treaba, unde se-nvârt biștarii p'aici: l-am articulat pentru că nu e doar copacul tău obișnuit din care furai cireșe în amintiri din copilărie. Nu, bo$$. E tata lor. E CopacuL. Am văzut copaci mai mari/ înalți la viața mea, normal (ce naiba?), dar niciunul cu măcar aceleași trăsături ca ăsta.

    De niște timp încerc să-mi găsesc calea prin pădure către versantul unui deal. Acolo-i un punct de unde se vede muntele destul de bine, deci ți-e de-nțeles de ce m-aș aventura printre periculoasele foioase vâlcene. Dar mereu ajung în altă parte.

    Și-acum am ajuns aici, înapoi la rădăcini. Și-ți zic că poza asta nu-i face dreptate, chit că e o panoramă din 5 cadre. Da' deh, unele merg mai bine ca altele. Și-ți mai zic c-o să mai ajung cândva la el și-o să găsesc o metodă mai bună de captare.

   Și-acum o să-nșir o serie de cuvinte parțial făr-de noimă, caracterizatoare ale arborelui cu pricina: ancestru, terestru, forestru, frunzăriș. Tourette literar. E o stare de spirit. Accept-o.



1 comment:

  1. daaa, toata padurea e a lui...foarte vizibil

    ReplyDelete

Stay a while and listen...or type.