Jun 9, 2011

Fiind băiet păduri cutreieram

   Și chiar o făceam. Și m-adăpam în voie din izvoare ascunse, să-mi astâmpăr setea mistuitoare dobândită-n plimbări peste dealuri. Și dacă se pornea foamea era de ajuns să întind mâna spre crengile de deasupra. Mergeam. Mă-ntindeam în iarbă. Dormeam. Mergeam. Citeam. Dormeam. Mergeam.

  N-am prea multe amintiri din viața preadolescentină a micului Cătălin, dar bucățile care răzbat până la mine sunt de acolo, de la bunici.

   Cei trei sunt verișorii mei. Și trăiesc în același fel pe care eu îl dobândeam doar vara. I-am legănat pe toți în brațe, i-am hrănit cu sticla și plimbat pe uliță, în cărucior. Progresiv mai puțin cu trecerea anilor. Dar îi văd crescând, maturizându-se. Și nu pot să nu mă gândesc la cât de mult difer față de puștiul de atunci, care bea lapte cald cu cacao și fugea la joacă.

   Am o subcategorie a unei inițiative proprii, de a-mi documenta familia cât încă sunt/em aici: o parte din verișorii mei, constant aflați în creștere. Deasemenea, primii doi sunt frați și moștenesc ochii neverosimil de albaștri ai mamei. Procesarea pentru poze e minimă.


Alex, 3 ani
Văzut și aici




Andrei, fratele lui Alex. 10 ani
L-ai mai văzut aici.






Ionuț, 9 ani

No comments:

Post a Comment

Stay a while and listen...or type.