Sep 14, 2011

Domnișoară. De onoare.




    În mod ironic, pozez multe evenimente dar nu prea multă lume știe acest secret. :-j 

   Gale, petreceri, baluri, lansări, nunți, botezuri. Fac asta de când mi s-a lipit prima dată mâna de gripul unui aparat. Și de acum în colo o să vezi mai des genul ăsta de poze pe blog. Momentan am doar o galerie demonstrativo-provizorie în partea din dreapta sus a paginii. Dar acu vine și siteul. (chiar că.)

    Mă gândesc de luni întregi dacă să convertesc blogul din simplu-spațiu-de-experesie la platformă-de-prezentare-a-portofoliului. Sau măcar o anexă a ce va fi să fie Siteul. Și-am ajuns la concluzia că trebuie. Așa că iată-mă. 

   Și ca să fie trecerea mai ușoară către ăst gen o să încep prin a posta unul dintre portretele mele preferate din ultimul timp. Ea este Irina, viitor arhitect și fostă domnișoară de onoare la una dintre nunțile pe care le-am pozat lunile trecute. Și-mi place că și-a personalizat uniforma cu o floare. Și-mi mai place și că-i place să facă rochii, din concept în croială. :]

  Acuma, dac-aș scrie că portretul e făcut cu ultimele frânturi de soare aș exagera dramatic. Firimituri e mult mai potrivit. Și, nu-i așa, încă destul de puternic să umbrească prea tare. Așa că am rămas pe ponton după poza miresei cu grupul de 21(?) domnișoare. Aveam nevoie de difuzie, dar voiam și lumină de contur. Decizii, decizii.

   Făcut și zis! (sau invers?) Vezi stâlpul din fundal, linia deschisă-n nuanță care-mi ranforsează diagonala prin treime? Avea frați și aici. Și Irina a stat în umbra unuia. Atât de îngustă încât am stat un minut să o poziționez exact, să nu vărs lumina neglijent. Așa că am primit umbră superficială (încă-mi păstra luminozitate ridicată din cauză că aluneca lumină pe lângă el) + nițel lumină de umplere de la mediul din jur (iarbă, apă și ponton).

   Dacă vrei mai tehnic: Nikon D7000 + Nikon 35 f1.8 @ f2 | 1/3200 iso 250. Nu că ar conta neapărat, dar câteodată ajută să știi. Știu sigur că eu caut să aflu câteodată, în poze mai bune decât ale mele. Deci mai des, de fapt. :))

  Cred că am spus tot ce aveam în minte. Acum nu uita că poți să-mi spui în plaiul de comentarii ce părere ai. Sau întrebări, de ce nu. Primesc și cuvinte de hulă. Doar să știi că apreciez părerile, fie el și monosilabice, pe lângă acel like pe care mi-l dai. Vreau să știu cine ești. Dar mai ales ce crezi. :]

   Data viitoare pun poze din nuntă.



3 comments:

  1. Woaa ma intreb daca asa ar trebui sa ma gandesc si eu cand fac o poza. Bine, la tine intra deja in categoria fotografiilor. E foarte bine gandit totul si asta se vede. Si ce simplu pare. Frumos tare tot. De la background, la culori si nuante si pana la model care are o expresivitate aparte. O sa te mai urmaresc, e clar!

    ReplyDelete
  2. Emilia, n-o să zic că-i simplu. Nu la început. Acum e mai ușor dar tot nu-i simplu. Pozezi mult.

    Cât pozezi acum? Nu contează. Nu-i destul. O știu pe propria-mi piele. Cu timpul ajungi să faci poze care-ți plac, că parcă seamănă cu ce aveai în minte înainte să declanșezi.

    Și trebuie să-ți cunoști camera ca pe propria-ți palmă, să nu stai să cauți ceva când e momentul să pozezi. Eu am tras mereu în manual. Te educă dur. Dar apoi ajungi să o simți.

    Știi ce mai ajută mult? Siteuri de critică. Să-i vezi pe alții cum gândesc. Și pentru asta îți recomand http://www.imagedeconstructed.com/
    E genial.

    Dacă ai întrebări, scrie-mi. Te ajut cum pot. :]

    ReplyDelete

Stay a while and listen...or type.