Sep 20, 2011

nunta Adrianei, fucsia și verde

    Pe pajiște fiind, pe malul apei, două culori domină retina: verde (că-i vară și iarba e-n floare) și fucsia (că-i nuntă și-i culoarea preferată).
 
    Am pozat nunta Adrianei, coordonatorul meu de la mai toate edițiile festivalurilor NEXT și Anim'est la care am participat în ultimii ani. Și m-am simțit ca-n familie printre toții oamenii ăștia pe care-i tot revăd prea des prin holurile cinematografelor.

    A fost o super intensă zi de vară, toridă peste limite, și lumină-n creștet pentru mare parte din zi. Nu-ți face griji pentru mine, că m-am tratat cu înghețată la discreție. Cupe peste cupe, peste cupe. Cum altfel să pozezi 16 ore? :->

    Și cred că-i evident care a fost culoarea oficială a Festivalului Marital la Snagov. :]


Știam de la început că ceremonia religioasă o să fie în aer liber. Am ajuns destul de devreme cât să particip la repetiții și să fac unele poze de detaliu.


Toți invitații, din alte țări, orașe sau chiar și București, au fost cazați la o mănăstire din apropriere. Tot acolo au avut loc și ultimele pregătiri înainte de serbare.

Odată începută nunta, alaiul cavalerilor și-a făcut drum spre altar.

Apoi, rând pe rând, domnișoarele de onoare au coborât pe covorul roșu.

Toate 21.

Acum cine n-ar zâmbi știind că urmează petrecere, cadouri, TORT și lună de miere? :->











Toată lumea se grăbește să-și ocupe locurile pentru că...

...urmează primul dans. :]

Curând se alătură și ceilalți la horă.

Pauză 5 minute pentru hidratare și reîncărcare. E cald afară și dansul e intens.




Două jumătăți de inimă stau mărturie că evenimentul chiar se întâmpla. Aniela a făcut manual câteva sute de perechi, una pentru fiecare invitat. Tot ea a decorat tortul de mai jos.


Mireasa, două nașe, 21 de domnișoare de onoare fucsia pe ponton și fotograful plutind pe o ramă de plastic. O premieră pentru mine.

După poza de grup au urmat câteva portrete individuale. Am zis într-un articol mai vechi de pe blog de ce cadrul acesta-i portretul meu preferat. Tot acolo am scris în detaliu despre cum l-am făcut.

M-am întors repede pe ringul de dans. Soarele apune.

Urmează numere artistice din partea formației, ginerelui și jocurilor de lumină.



Vine tortul, însoțit de șampania fumegândă. Ursuleții sunt adevărate sculpturi din fondant, create de artizanul  Aniela Ariton.

    După 6 înghețate, 16 ore de pozat, balansat expuneri și dansat, îmi simțeam corpul plutind. Nu mai simțeam greutatea echipamentului. Nu mă gândeam încă la sesiunile de postprocesare și sortare. Eram doar impresionat și fericit că totul a ieșit atât de bine și că eu am avut privilegiul să surprind totul în cameră, pas cu pas, în rolul de complice. Genial. :]

3 comments:

Stay a while and listen...or type.