Dec 9, 2011

Năzdrăvan



Zic că încă-i unul dintre cele mai bune portrete pe care le-am făcut vreodată.

E din iunie, din ziua în care a terminat facultatea. Și da, asta chiar înseamnă că am avut nevoie de 6 luni să postez portretul ăsta cu Maria. Presiune mare. Pentru ca am știut imediat că are ceva anume și asta însemna că pot să fac poze și altfel. Dar pentru că nu vrei să strici ceva bun, îl ascunzi, nu-l atingi și-l menționezi în treacăt pe la colțuri.

Între timp, Năzdrăvan și-a schimbat de două ori tunsoarea, dar încă nu culoarea. Părul da, năravul ba. Și, din fericire, încă e unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei. Probabil pentru că funcționăm pe aceeași lungime de undă intermitentă. :)) Și chit că-i un portret destul de atipic ei, mi se pare că spune destule și că m-a convins s-o privesc cu alți ochi. Dar încă o văd ca pe iubitoarea de pisici melomană (isteață, dar cu o doagă lipsă) care este. Nu, Maria?

Poza e mai mult un instantaneu decât altceva. Eram între cadre și-am surprins privirea când ridica ochii din oglindă. *tz-tzâc* Asta a fost. M-am uitat spre ecran și tot spuneam daium. Interesant e că după 6 luni încă-mi place. Și asta-i atipic. :))

tehnic vorbind: nikon d7000 + 35 @ f 2.2 | iso 640| 1/40


No comments:

Post a Comment

Stay a while and listen...or type.