Sep 12, 2012

Marius Chivu pentru Decât O Revistă



 Decât O Revistă. Decât Una. Decât O Dată.
 Și cât de mult mă bucur că n-a fost deloc așa. :D

În noiembrie 2009 am ajuns din curiozitate la o lansare de revistă în acum-defunctul Club Control. În seara aia se lansa Decât O Revistă. Și tot ce știam despre ea era că pe copertă-i un portret al lui Mihai Dobrovolschi creat de Alex Gâlmeanu

Și-a început Cristi Lupșa, acum și-atunci editorul, să ne rostească manifestul acelei reviste, o adunătură de foi excelent închegată. Și după ce Răzvan Exarhu ne-a binedispus recitând textul său umoristic Decât atât, decât, a venit rândul Crinei Moșneag să ne smulgă lacrimi după o lectură solemnă și halucinantă de aproape 40 de minute a articolului Fiecare femeie este o poveste despre sâni.

Arăta atât de bine aranjată, finisată, îngrijită și trudită. Mi-am zis c-o să țin revista asta-n bibliotecă până mor. M-am dus să le cer autografele. Trebuia. Am îndrăznit întâi la Alex, și-ntenționam să mai merg doar la Cristi. Dar exemplarul meu a făcut curând înconjurul ”redacției”. Și-acum îmi stă în față, scrijelită cu cerneluri de către oameni cu dragoste pentru editorial și mânați de cele mai bune intenții.


Ce-i cu prologul?

La începutul lui iunie am primit un mesaj din partea redacției. Dacă vreau să contribui la numărul 9. Da, au continuat s-o scrie. Da, m-au căutat pe mine să ajut. Da, sigur că vreau. :D

Să zic că nu-mi încăpeam în piele de entuziasm ar fi o omisiune majoră. N-ar fi fost debutul meu editorial, dar zău că visam la ocazia asta de peste doi ani. Pentru că-nsemna că în sfârșit fac ceva bine și cineva observă. Și era fix DOR.

M-am întâlnit cu Marius Chivu, editor pentru Dilema Veche și autor al cărții ”Trei săptămâni în Himalaya”, volum despre care a și scris în articolul din revistă ilustrat de mine. Grație subiectului cărții, intenția era să-l pozez într-un loc mai sălbatec. Și ce-a ieșit vezi mai jos.

Trecând peste momentul comic când am realizat amândoi că locuim la câteva străzi distanță unul de celălalt, întreaga sesiune foto a curs fără cusur. A fost chiar relaxantă, aș putea spune, mai ales că eu stăteam mai mult întins pe jos (mulțumesc asistentului meu, Gabi Copoeru, pentru prezența de spirit).

Cadrul ales pentru publicare este cel de jos, din defuncta fântâna a neglijatei insule părăsitei de pe Lacul Morii.

^__^













Epilog

Pozele din al doilea articol ilustrat (da, același număr :D!) într-o dată viitoare.



No comments:

Post a Comment

Stay a while and listen...or type.