Nov 23, 2013

Primă lecție de ajutor


Carmen se pregătește să fie medic de urgență. Și vine voluntar să predea un curs de două ore, și-ți repetă noțiunile elementare până-i sigură c-ai înțeles. Și pe lângă manevre de resuscitare, Heimlich și celelalte, îți imprimă-n minte că siguranța salvatorului primează (te-asiguri că nu ești în pericol înainte de a interveni), că după examinarea victimei suni la 112 și de-abia apoi, dacă-i nevoie sau posibil, începi manevrele.


Fără să vreau sau să-mi doresc, a trecut un an de la ultimul 23 noiembrie. Pot să-ți spun exact dala de granit pe care mă aflam și stâlpul de iluminat sub care m-am oprit când am aflat. Și ce-am făcut înainte și după. Și conversația. Și mi-am propus niște schimbări.

Așa că, printre altele, am învățat să-not. Mai mult pentru alții decât pentru mine. Și-am mai luat o carte, citit articole. Și fix ieri, înainte de azi, s-a-ntâmplat s-ajung la cursul de prim-ajutor,

E organizat de Asociația React, oamenii din spatele Salvez.ro. Înscrierea-i ușoară, dar sunt deja sute de oameni pe listele de așteptare, așa că durează puțin până-ți vine rândul. Dar dacă nu vrei s-aștepți, intră pe site și urmărește lecțiile video de prim-ajutor. Sunt scurte și nu este o rugăminte, nu-i opțional. Urmărește-le atent.

Manevre sunt câteva și-au și pași premergători, dar ții minte după ce-ți vezi toată clasa repetând același procedeu pe manechine.







 E ușor să greșești. Mi-e teamă să nu se-ntâmple când cineva depinde de mine. Și sper să n-ajung niciodată în postura în care o viață depinde de tehnica și timpul meu de reacție. Pentru că trebuie să-ți păstrezi calmul, să-i verifici respirația, să cauți oasele și sternul și să estimezi mijlocul care trebuie apăsat cu podul palmei tensionate și coatele drepte. 100 de compresii pe minut. Două guri de aer la 30 de compresii. Și e epuizant. Imaginează-ți cum e s-o faci timp de 6-8 minute, până vine ambulanța (dacă n-ai uitat s-o chemi). Imaginează-ți cum e s-o faci greșit.





 La început eram toți tăcuți. Apoi atmosfera s-a destins. Mai glumeam, mai râdeam. Ba că uitam să dezbrăcăm manechinul (deja gol), ba că-i posibil ca omul doar să doarmă și nimerim într-o situație foarte awkwaaaard. ”Vezi cum arată omul și-apoi îl dezbraci”, rezumă o doamnă,  foarte serios, indicațiile legate de vestimentație. De-abia după ce ne-a bufnit râsul, a prins subtextul. Dar de fiecare dată când începea număratul compresiilor -și-unu-și-doi-și-trei-și-patru-și-cinci-și-șase-și-șapte-și-opt-și-nouă-și-zece-și-unsprezese-și-doisprezece-și-treisprezece-și- toată lumea tăcea. Nu știu motivul pentru care ceilalți au venit acolo, dar le cunosc pe-ale mele. Și numărătoarea mă trimitea involuntar în transă, reamintindu-mi că-i serios și că data viitoare o s-o aud într-un context complet diferit.




Du-te la curs. Sau măcar citește câteva materiale. Răpește-ți din timpul tău de facebook și dă-i-l cuiva, un om drag sau unui necunoscut. Și-așa sper că post-it-ul lipit de biblioteca de lângă mine n-o să mai dobândească nume noi pe lângă cele deja scrise. Chit c-a tot crescut anul ăsta.

1 comment:

Stay a while and listen...or type.