May 1, 2014

Împrejmuiri și împrejurimi


De vreo trei (aproape patru?) ani, de când am luat bine camera-n mână, am tot plecat prin țară. Pentru că uneori nu-i suficient ce am printre străzile din București sau mai vreau să compar cu ce-am în Vâlcea. Sau pur și simplu sunt curios să văd cum mai șade spațiul carpato-danubiano-pontic, pentru că l-am ignorat ne-voit mai bine de 20 de ani. Să zic că-i o binecuvântare că n-am stare și trebuie să plec la plimbare când e soare.

Laitmotivul excursiei mele de weekendul trecut au fost împrejmuirile și împrejurimile lor.

În Ardeal dai peste ele chiar și fără să le cauți. Le vezi din șosea cum tronează de pe deal peste întreaga vale, din punctul cu cea mai mare vizibilitate. E firesc, pentru că aveau rol de apărare și poziția superioară este crucială în strategia militară. Mai ales când ai arcași printre creneluri. Chiar și denumirile unor componente de arhitectură interioară sunt destul de explicite în ce privește rolul și organizare lor: Turnul Slăninii, Turnul Slujitorilor, Camera judelui regal, magazia de Pulbere ș.a.m.d.




Saschiz este o comunitate cu biserică fortificată și cetate. Cu existență atestată încă din secolul al XIV-lea, acum se află în patrimoniul UNESCO. Ca atare, regulile de întreținere și renovare ale construcțiilor din sat sunt foarte stricte.





Cetatea nu-i departe și drumul pe jos e pitoresc, dar noi aveam trei Forduri de la Tiriac Auto, echipate cu anvelope Goodyear. Și cum ținta noastră a fost să vedem care mașină o să fie mai acoperită de noroi la finalul expediției, alegerea deja fusese făcută.

De sus, dintre zidurile cetății dărăpănate, se pot vedea vechile case săsești din jurul turnului bisericii fortificate.

Din păcate, locul este o ruină, dar rămâne impunător. Privind în jur din mijlocul cetății, nu poți să nu te gândești la cei care au trecut prin poartă de-a lungul secolelor și câte vieți a salvat simpla ei existență.




Am ajuns și în Sighișoara, cetatea medievală vecină, al cărei centru istoric face parte din patrimoniul UNESCO. Tot aici se desfășoară un festival medieval în ultima săptămână la finalul fiecărei luni iulie.

O parte din străzile colorate poartă denumirea uneia dintre breslele meșteșugărești prezente cândva în oraș. Din strada Zidul Cetății treci în Tâmplarilor, apoi Cojocarilor și Cositorarilor. Sunt întortocheate și bătute-n piatră, dar cea care-ți testează cel mai tare vigoarea este strada Școlarilor, o scară învelită într-un tunel de lemn menită să-nlesnească accesul elevilor la clădirea școlii evanghelice și la biserica gotică de pe deal.



Plimbatul prin cetate e, probabil, una dintre cele mai ieftine forme de a călători înapoi în timp.



Elena, la răscrucea dintre drumuri.


De la restaurantul unde am urcat să cinăm se vede întreaga Sighișoară, atât centrul istoric și catedrala cât și orașul nou de jos. Zona este încă destul de sălbatică. Pe drumul de coborâre ne-am întâlnit cu un iepure speriat, confundat în primă fază cu o căprioară.

Cred că-i singura pasăre pe care am pozat-o excursia asta. : D

Cetatea Rupea este exemplul sitului istoric bine pus în valoare. Drumul proaspăt asfaltat duce spre parcarea nou construită din fața porții mari a cetății care și noaptea se vede de la distanță, iluminată potrivit și cu bun gust.

În parcare, Răzvan deja ridica drona pentru o tură de survolare aeriană.

Structura internă seamănă cu cea a unei cochilii de melc. Pe măsură ce urci spre vârful stâncii de bazalt, drumul te duce prin cele patru incinte, prin intermediul porților și căilor de acces.

Atestată de prin secolul al XIV-lea, cetatea veghează peste oraș de pe dealul Cohalmului. În caz de pericol, locuitorii din împrejurimi se puteau refugia între pereții ei fortificați.

Coloanele de bazalt de la Racoș au fost transformate în rezervație geologică naturală cam acum jumătate de secol. Din secțiune în stâncă poți citi despre procesul de răcire rapidă a magmei post procesul de formare inițial. Iar din fotografie îți cam dai seama de raportul dintre o persoană și peretele bazaltic.








Lacul din fosta carieră e format din acumularea apei de ploaie și a zăpezilor topite. 

Iar noi am ajuns tocmai în mijlocul unui concert de broaște. *click cu grijă, volumul este ridicat*



Undeva lângă, un mascul de guștere a ieșit la soare.



Mircea admiră priveliștea.







Undeva pe lângă Sânpaul.




Următoarea oprire a fost în Cheile Vârghișului. Aici, prin zona muntoasă Perșani-Rica, sunt 125 de peșteri explorate și 44 de specii rare de plante care amplifică importanța acestei rezervații naturale.

Anine alb peste bazalt.



Echipa acestei ediții de Goodyear 4x4 Experience în Cheile Vârghișului.





Vedere din drumul de întoarcere prin preajma Brașovului



Zona Bran-Moeciu



Transhumanță prin Cheile Dâmbovicioarei

Și dintre toate împrejmuirile vizitate în cele trei zile, tot cele naturale sunt cele mai impozante, cu-mprejurimile cele mai impunătoare.

Aceasta a fost a cincea excursie dintr-o serie de șase în Goodyear 4x4 Experience.

1 comment:

Stay a while and listen...or type.